O mama tare draga mie mi-a oferit un premiu…nu stiu in ce l-as merita, dar ma bucur mult cind ii simt prezenta ei pe aici 
Si l-as da si eu mai departe tuturor celor pe care ii admir pe net, desi nu i-am intilnit niciodata
acelei mamici care mi-a deschis de atitea ori mari ochii in ultima vreme
lui Brish pe care abia o descopar
lui Ralu’ ce-mi aduce de atitea ori surisul
lui Noe de care mi se face dor
acestui tata de Maruca care ma fascineaza cu stilul sau
mamei armonioase pe care mi-a fost de ajuns sa o aud o data la telefon, intr-un moment de pierdere
celei pe care o urmaresc in tacere, salivind pe linga ecran, bucurindu-mi ochii cu bunataturi culinare
poetei necunoscute ce se plimba desculta prin realitate si vise cu aceeasi usurinta
Si-ar mai fi, si-ar mai fi….
Imi permit insa sa ignor regulile acestei premieri; caci sint sigura ca fiecare dintre cele pe care le-am citat mai sus cunoaste la rindul ei alte persoane pe care le admira si pe care le-ar premia cu mare drag; insa nu vreau sa fie o obligatie, ci o pura placere, un cadou.
9 Réponses à “Premiu”
15 octobre, 2009 à 18:06
Draga Teodora,
ma bucur nespus ca te-ai gandit la mine. M-au ajutat extraordinar de mult postarile de pe forum. Primesc acest cadou, astazi de ziua fiului meu…fiu prin care incerc sa imi platesc din greseliile care le-am facut in luarea deciziilor vis-a-vis cresterea fetitei mele.
Iti multmumesc si voi continua sa iti urmaresc postarile.
Loredana
15 octobre, 2009 à 18:20
Am incercat inca 2 comentarii sa las. Deja sunt …
15 octobre, 2009 à 19:35
Mulţumesc pentru decorare
. O să-ncerc să păstrez stilul…
15 octobre, 2009 à 21:16
Brish, te imbratisez cu drag si stiu ca esti atit de bine in viata ta acum, ma bucur mult!
A.M. , sint sigura ca nu faci nici macar un efort (uite, as fi chiar invidioasa de-as putea, rire)pentru stilul acesta atit de natural…aiurea zis, imi plac de fapt gindurile, privirea pe care o pui asupra lucrurilor
16 octobre, 2009 à 9:57
Brish,
evident, am scris un mesaj pe blogul tau, n-am reusit sa-l trimit, si-am fugit….
ma gindeam la tine, Brish, la cum spuneai tu ca incerci sa iti rascumperi « greselile » facute pina acum…sint convinsa ca ai facut ce ai putut
cu copiii, timpul nu e niciodata pierdut, ei au tita iubire ca ne permit mereu sa recuperam totul
doar sa avem timp sa-i ascultam, sa ne ridicam la inaltimea lor
cit despre blog, as lua in considerare sugestia Roxanei (o varianta in romana), insa imi mai trebuie timp sa imi inving dificultatea de a ma simti si exprima in limba…materna
16 octobre, 2009 à 10:15
Multumesc! Mi-i drag sa aud ca vii pe la noi, sa stii.
16 octobre, 2009 à 11:37
Ah, iti multumesc din suflet, si sa stii ca visez sa ne intalnim candva…si altfel decat auditidiv.
Cu mare, mare drag!
16 octobre, 2009 à 12:35
si eu, si eu, Sabina!!
(uite, cel mai usor///mdr: cind vii tu prin Franta, ca eu in Ro nu stiu cind mai ajung)
1 novembre, 2009 à 5:52
As fi incantata si fericita sa te pot citi si in romana.